Cum sa lupti cu balbaiala

Articolul de astazi nu este un articol legat de tehnici de respiratie sau alte smecherii prin care sa vorbesti fluent. Este o poveste din viata mea, intr-un moment in care abia reuseam sa leg doua cuvinte cu persoanele apropriate, asta ca sa numai vorbesc de comunicarea cu strainii- aceasta, practic tindea catre zero, exact ca o limita din analiza. Impartasesc cu tine aceasta poveste ca sa-ti dai seama despre faptul ca  TU ESTI SINGURUL care stabileste regulile jocului. Tu esti singurul care stabileste ce rol va juca balbaiala in viata ta.

Va face din tine un inadaptat? Te va indeparta de societate? Iti va taia toate aripile viselor tale?

sau

Te va inalta? Te va face mai bun? Va trezi in tine dorinta de a crea lucruri marete?

Totul este sa ai miza pentru care joci si mai ales sa ai curajul sa intri in joc. Hai sa-ti arat cum am intrat eu in joc!

Metoda care m-a ajutat probabil cel mai mult intr-o forma cat mai bruta, primara, sa devin constient de anumit parti ale sufletului meu clar este bataia…nu v-am mai impartasit pana acum lucrurile astea pentru ca este cu totul altceva….cel putin eu unul am ridicat spranceana dreapta in semn de dubiu si mirare pe masura ce psihologul imi expunea ce urmeaza sa va impartasesc si voua… primul meu gand a fost ca omul din fatza mea este mai diliu ca mine si are si o diploma pe deasupra :D.

Ca metoda sa-ti ofere rezultatele scontate trebuie sa-ti oferi TU SINGUR o doza de sinceritate maxima. Abia atunci te poti conecta la trairile acumulate in interiorul tau si iti poti da frau energiile.

Pe scurt, iei o perna sau un sac de box, te gandesti la un subiect nerezolvat din viata ta(poate sa fie frustarea ca te-ai balbait in momentul cand ai cerut 250 de grame de salam de iarna tipei de la Carrefour sau o persoana care te-a enerveaza, un examen,o prezentare, un credit la banca , orice…absolut orice din viata ta de care ai atasat sentimente negative ,angoase,frici,etc ), il asociezi cu perna sau sacul si incepi sa lovesti. Prin lovirea si “cocosharea prin bataie” a subiectului respectiv iti descarci energia negativa asociata, iar ca procesul sa decurga mai smooth si sa descarci cat mai repede energia respectiva, foloseste cand bati la perna, un batator respectiv o bata de baseball la sac… eu intr-o vreme devenisem suspect celor din jurul meu, avand tot timpul nodurile degetelor umflate si julite de la atatia pumni. Cel mai bun este sacul de box deoarece poti folosi si picioarele la lovituri sau chiar si capul , diferenta dintre perna si sac fiind de genul dupa o noapte in care ai baut halbe nenumarate de bere ai la dispozitie sa te racoresti “motzul” unui pasaroi colibri sau furtunul dupa masina de pompieri :).

Pentru ca trairea sentimentului sa fie cat mai reala eu vorbeam si cu voce tare si ca in street fight e permis orice…injuraturi, urlete…absolut orice. Din cauza asta nu am pomenit de la inceput de asa ceva, pentru ca nu e un lucru prin care multi sunt dispusi sa treaca…eu ma stiu pe mine cum eram prima oara cand am trecut prin asa ceva.

Ca sa-ti faci o imagine de ansamblu mai buna o sa-ti spun pe scurt cum a decurs prima mea sesiune de fight club …eram student si stateam la Leu, in caminul de 11 etaje de langa Cotroceni, cu alti 3 colegi, in camera noastra fiind in continuu cel putin 4 persoane prezente +prietenele sau alti tovarashi…deci in camera exclus.

Afara era o toamna mai de vara, asa ca mi-am dat jos fata de la perna si am bagat-o pe asta intr-o punga, mi-am luat batatorul cel nou de covoare cumparat de la Carrefour, la vederea caruia colegul s-a crucit (vreo doua luni nu au stiut ce fac eu) si m-am dus in parculetul din spatele caminului nostru, care mai era incadrat de alte 2 camine. Am scos perna din punga si am asezat-o pe o banca, iar eu cu batatorul in mana stateam si ma uitam la perna si ma gandeam ca-s cel mai mare freakshow nu neaparat din spatiul cosmic, dar clar din campusul meu studentesc. Am lovit o data prefacandu-ma ca scutur perna si am inceput sa scrutez fiecare fereastra de la cea a doamnei Rodica Soare, administratorul caminului pana la cea de la etajul 11 unde statea o bunaciune de care imi placea, asteptandu-ma sa gasesc fetze zgaite care sa-mi confirme ceea ce interiorul meu imi urla…ESTI NEBUN BAH…ESTI PRAF BAAAH.

Pasul urmator a fost insa oarecum decisiv, pentru ca impunea sa-mi aleg un subiect pe marginea caruia trebuia sa “dezbat”dar creierul si fiinta mea erau o nulitate in acele momente, singurul sentiment care ma strabatea din crestet pana in adidas fiind cel al unui patetic balbait tremurici cu acte in regula de retard…iar aici a aparut scanteia. Exact asta am batut prima oara…frustarea ca un intreg campus se uita la mine… un retard mintal cum bate o perna cu un batator de covoare…si rade…simteam cum un cor de fete se uita la mine si rad, cad de la ferestre pe jos din cauza rasului zgomotos si atunci frustarea a dat cep la butoi si a inceput sa curga…intrasem intr-o avalansa intunecata de emotii si loveam ca un exorcizat, neavand curaj sa ma uit in sus pentru ca exact …tot corul de persoane asistau la spectacol. Cand am simtit transpiratia rece cum siroieste incet, am dat drumul la batator si am intins ambele maini in fata…tremurau ca apucatele, de parca le aveam legate la un aparat de vibro masaj. Deja nu mai erau ale mele, apartinand parca altcuiva, asa ca am spus:

”A-a-a-asa t-t-t-remurati pentru ca tot caminul s-s-s-e uita la voi cum t-t-t-t-remurati; s-s-s-se uita la tine retardule ”…ma dureau pleopele, avandu-le parca de plumb , neputand infrunta privirea usturatoare a spectatorilor mei; mainile tremurau si mai tare iar balbaiala era abundenta.

“O sa stau asa pana o sa va opriti, asa ca tremurati ”, iar in clipa aia am ridicat pentru prima oara privirea spre ferestre…tinta spre fereastra bunaciunii si apoi le-am scrutat pe toate celelalte, doar doar o sa gasesc o privire care sa-mi intareasca ceea ce interiorul meu stia deja …si anume ca sunt inferior speciei umane.

In momentul acela, vorbele au iesit dupa buzele mele cu o claritate precisa, iar mainile mele s-au oprit…pentru prima oara in viata mea cand stateam in fata la sute de perechi de ochi cu mainile intinse si acestea stateau drepte…pe masura ce scriu simt si retraiesc momentul acela ca un disc zgariat vinil. Nu era o singura pereche de ochi, care sa se uita la mine, nici macar o geana intredeschisa in spatele perdelei, pentru ca acele suflete erau atat de preocupate de propria persoana incat nu le pasa de mine si chiar daca se uitau pear fi vazut pe unul care bate o perna si atat…atat…atat.PUNCT…totul este in capul meu, in realitatea mea. Simt si astazi vantul cum batea, iar eu cum stateam si ma uitam cum mainile mele stau drepte si imi ascultam vocea mea cum strapunge aerul fara sa se poticneasca. Acolo a fost prima oara cand mi-am trait frustarea,umilinta si mai mult le-am imbratisat si le-am acceptat. Psihologul s-a crucit cand i-am povestit aceasta si mi-a zis ca am fost primul sau pacient care a avut curajul sa faca asa ceva inca de la inceput.

Asadar, dupa cum te-am obisnuit…sper :P… la sfarsitul articolelor mele postez si pasii care trebuie urmati daca doresti sa abordezi aceasta metoda. Ei bine, astazi o sa-ti propun o paleta mai larga de optiuni, si anume:

1. Cauta in sufletul precum si in exteriorul tau si incearca sa gasesti o metoda proprie, originala, care sa te ajute sa descarci energiile negative, frustarile si fricile acumulate pana la aceasta varsta.

2. In caz ca alegi metoda prezentata de mine, planifica-ti in detaliu locul unde iti vei desfasura activitatea, cum vei proceda, ce tema vei aborda (sfatul meu este sa incepi cu un subiect din trecutul apropiat si sa nu intri inca pe un lant de amintiri indepartat pana nu ti-ai format ca sa zicem asa mana de lucru…sau de bataie in cazul nostru)

3. Scrie pe o foaie alba toate frustarile si fricile din viata ta, legate sau nu de balbaiala, pentru ca s-ar putea sa ai marea surpriza sa-ti dai seama ca balbaiala este doar simptomul la ceva mult mai adanc ingropat in tine. De asta iti spun: FII BRUTAL DE SINCER CU TINE SI NU TE MENAJA. Intr-o asemenea confruntare, cu un asemenea monstru cum e balbaiala, este de dorit ca mintea ta sa devina aliatul tau si nu propriul tau saboteur. Trebuie sa fie lina precum o coala alba de hartie(mintea…la ea ma refer) si prin simplu fapt ca iti scrii pe foaie problemele, tu de fapt te eliberezi de povara lor, care te apasa pe suflet. Giovanni Papini in „Diavolul” aminteste importanta de a-l privi pe acesta in ochi, de a-l denumi, iar prin aceasta stim exact cu cine ne luptam. Aminteste-ti ca orice diavol pe care il vei pune sa cante se va transforma in inger de lumina si se va alatura lui Dumnezeu.

Infrunta-ti balbaiala chiar daca pentru inceput pare o lupta de genul David cu Goliat. La sfarsitul bataliei crede-ma ca vei gasi ingropata o comoara. Eu unul mi-ai dezgropat perseverenta si dorinta de a reusi in viata, orizontul unui nou inceput

4.Actioneaza!

PS: Daca ai si tu o poveste legata de balbaiala care simti nevoia sa o impartasesti cu altii esti mai mult decat binevenit sa o faci!

Un weekend fain iti doresc!